Povestea Pelaghiei, femeia care a luptat cot la cot cu Avram Iancu. Conduce batalionul care îi pune pe fugă pe maghiari

Pelaghia Roșu, comparată adesea cu vestita Ioana d’Arc, a fost o eroină care a luptat în oastea lui Avram Iancu în timpul Revoluției Pașoptiste din Transilvania. Luptătoarea a condus un batalion de femei care i-a pus pe fugă pe maghiari.

Pelaghia Roșu a fost o învățătoare și luptătoare pașoptistă în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania.

S-a născut în satul Mărișel, județul Cluj, fiind unicul copil al judelui sătesc Ioan Dufle.

A fost instruită acasă de către tatăl său, care o educa folosind cărți românești.

A fost trimisă ulterior la școală de către părintele său la Budapesta, unde va învăța carte timp de trei ani, după care se va întoarce în satul natal.

A fost căsătorită cu Ioan Roșu și a avut un singur copil, botezat Indrei (Andrei).

Acesta va deveni în timpul revoluției de la 1848-1849 din Transilvania centurion în oastea condusă de Avram Iancu și va conduce lăncierii români în a doua luptă de la Mărișel, împreună cu mama sa.

În timpul celei de-a doua lupte de la Mărișel, din 12 martie 1849, Pelaghia Roșu va comanda în luptă femeile din sat.

Pentru că nu erau suficienți combatanți din rândul bărbaților din sat, care era atacat de armata maghiară, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activă la luptă.

Au ales-o comandant pe Pelaghia Roșu, iar la momentul oportun ele au declanșat un atac călare asupra inamicului, care speriat de această intervenție, crezând că e atacat de cavaleria moților, a rupt lupta și s-a retras în debandadă.

La 9 octombrie 1850 guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluției pașoptiste cu sume de 100 florini.

La 10 iulie 1870 Pelaghia Roșu a trecut în lumea drepților, fiind înmormântată în cimitirul satului Mărișel.

Comisia Femeilor Române din Abrud a decis să înlocuiască crucea de lemn de la mormântul Pelaghiei Roșu cu o troiță de piatră.