Cuviosul Anatolie Tihai, misionar român în Japonia

Cuviosul Anatolie Tihai s-a născut în anul 1838, în satul Tărăsăuți din ținutul Hotin. Tatăl său era Dumitru Tihai, administratorul moșiei familiei Sturdza din Noua Suliță, și, ulterior, eclesiarh la Catedrala Sf. Nicolae din Bălți. Educația sa timpurie a fost primită în orașul Bălţi, urmată de studii avansate la Seminarul Teologic din Chișinău și la renumita Academie Teologică din Kiev, fondată de Sfântul Ierarh Petru Movilă.
După finalizarea studiilor, a petrecut patru ani în Muntele Athos, unde a fost inițiat în monahism în 1865 la Mănăstirea Zografu. Pe parcursul șederii sale acolo, Anatolie a dobândit competențe în limbile greacă și bulgară și a însușit tehnici ale artei picturii bizantine.
Mai târziu, a fost delegat să susțină eforturile misionare ale Părintelui Nicolae Kasatkin în Japonia, unde a devenit un colaborator de nădejde. A sosit în Japonia la sfârșitul anului 1871, stabilindu-se inițial în Hakodate pe Insula Hokkaidō. În această perioadă, a îndeplinit rolurile de paroh al bisericii locale și de superior al centrului misionar din regiune (1872-1878), de profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Tokio și de fondator al bisericii din Osaka (1878).
Între 1879 și 1881, a coordonat Misiunea Ortodoxă Rusă din Japonia, iar ulterior a devenit profesor și director al Școlii de cateheți din Osaka până în 1889. În anul 1880, a fost avansat la rangul de arhimandrit. Sfârșitul deceniului a marcat o deteriorare a stării sale de sănătate, motiv pentru care s-a întors acasă în vara anului 1890, trecând în eternitate pe 28 noiembrie 1893.
La sosirea sa în Japonia, Cuviosul Anatolie a întâlnit o comunitate de doar 50 de creștini ortodocși. Până la plecarea sa, numărul acestora crescuse la peste 20.000, un testament al eforturilor sale neobosite. Pe lângă română, Anatolie era fluent în mai multe limbi, inclusiv rusă, greacă, japoneză, bulgară, engleză și slava bisericească, având de asemenea cunoștințe de franceză, germană și chineză.
De-a lungul vieții, Cuviosul Anatolie a realizat numeroase călătorii misionare în Japonia, o excursie în China în 1888 și a lăsat în urma sa două jurnale valoroase. Primul jurnal misionar a fost publicat într-o ediție bilingvă româno-niponă în 2018, la Editura Episcopiei de Bălţi, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Antonie.
Această operă rămâne o mărturie vie a devotamentului său pentru răspândirea credinței ortodoxe.