Deşi faima cimitirului de la Săpânţa a trecut demult graniţele României, nu putea să lipsească din acest top datorită unicităţii sale la nivel global. Amplasat în Maramureş şi înconjurat de Munţii Carpaţi, cimitirul a fost creat de meşterul maramureşean Ioan Stan Pătraş. Artistul a reuşit să îmbogăţească tradiţiile româneşti prin stilul unic în care sunt create şi decorate crucile din lemn. În 1930, artistul, sculptorul şi poetul a creat cimitirul. În peste 50 de ani, Pătraş a realizat sute de cruci inscripţionate cu texte umoristice. Conform RomanianMonasteries, ar exista o legendă care sugerează că atitudinea veselă în faţa morţii este un obicei dacic. Aceştia vedeau moartea ca pe o întâlnire cu zeul suprem Zamolxe.
Crucile sunt sculptate din lemn de stejar, apoi pictate pe un fundal albastru, denumit ca şi în cazul celui de la Voroneţ ”Albastru de Săpânţa”. După uscare, crucile sunt decorate cu culori vibrante care ilustrează modul în care persoana a decedat. Pe fiecare cruce este scrisă o scurtă poezie pe care persoana decedată o transmite celor care trăiesc. Nu putem să nu amintim aici unul dintre cele mai cunoscute epitafuri ”Sub această cruce grea. Zace biata soacră-mea. Trei zile de mai trăia. Zaceam eu si cetea ea…”. După moartea lui Pătraş, munca sa a fost preluată de Dumitru Pop Tîncu.
