Biserica de lemn „Sfântul Arhanghel Mihail” este cea mai veche biserică ortodoxă din Târgu Mureș. Faima nu i se datorează doar vechimii, ci și poetului Mihai Eminescu care, timp de o noapte, s-a adăpostit în pridvorul lăcașului.
„A evocat-o Mihai Eminescu, a remarcat-o Nicolae Iorga, o zăresc și azi trecătorii ce se opresc să îi admire frumusețea dăruită de meșterii anonimi, iar credincioșii își găsesc în ea liniștea sufletului în comuniune cu Dumnezeu”, se menționează la intrarea în biserică.
Prin lemnul înnegrit de vreme, Biserica „Sf. Arhanghel Mihail”, situată pe Strada Mitropolit Andrei Șaguna din Târgu Mureș, își dezvăluie trecutul celor dornici să-l cunoască. Construcția a început din anul 1793, dar edificiul a fost finalizat în întregime abia în anul 1814, când a fost pictat interiorul bisericii.
În anul 1866, la vârsta de 16 ani, în urma călătoriei sale de la Cernăuți spre „capitala românismului” – Blaj, tânărul poet a poposit o noapte, pe timp de vară, în pridvorul bisericii din Târgu Mureș, fiind găzduit de către protopopul Partenie Trombiţaş.
Povestea şederii în această bisericuţă de lemn se regăseşte şi într-un pasaj din romanul „Geniu pustiu”, scris de Mihai Eminescu.
Fiind culcat pe un maldăr de fân proaspăt, cu toată furtuna din noapte, peisajul l-a impresionat profund: „Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței… și m-am covrigat în clopotniță cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuțele mele slabe și reci le băgăm tremurând în mânecile ude. Așa am stat toată noaptea”.
A doua zi, tânărul Eminescu porni spre „Târnava prinsă-n galbine maluri…”.
