Peste 1100 de nume personale dacice și 900 de nume de locuri au fost conservate din surse antice, conform cercetărilor realizate de istorici specializați în studiul popoarelor antice.
Printre cele mai remarcate nume de geto-daci care au fost conservate se numără cele ale zeilor și regilor din perioada antică. Conducătorii geți menționați în izvoare istorice și literare includ: Charnabon, Rex Histrianorum (conducătorul Histriei), Cothelas, Dual, Rhemaxos, Moskon, Dromichaetes, Zalmodegicus, Rubobostes, Oroles, Dicomes, Rholes, Dapyx, Cotiso, Zyraxes, Burebista, Deceneu, Comosicus, Scorilo, Coson, Duras, Decebal.
În plus, sunt menționați și regele scit Spargapeithes, conducătorul costobocilor Pieporus, precum și conducătorii Daciei după războaiele daco-romane: Regalianus, Tarbus, Thiamarkos.
Cel mai vechi nume al unui rege din Dacia, Charnabon, a fost menționat de dramaturgul atenian Sofocle (497 – 405 î.Hr.), într-un fragment păstrat din tragedia Triptoleum: „Charnabon, care în timpurile de față domnește peste geți”, a scris atenianul.
În ceea ce privește zeitățile dacilor, cea mai des menționată de către autorii antici a fost Zamolxis. Strabon, un important istoric al Antichității, afirma că „se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora și că ar fi deprins de la acesta unele cunoștințe astronomice, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo”.
Gebeleizis (Nebeleizis) a fost, de asemenea, menționat de mai mulți autori antici ca fiind zeul cerului furtunos al dacilor.
Există, de asemenea, referiri frecvente la zeița Bendis, precum și la marii preoți Deceneu, Zeuta, Derzelas, Dabatopeios și la cavalerul trac Heros.
