La Alba Iulia au fost descoperite ruinele celei mai vechi biserici creștine din Transilvania
În anul 2011, în Cetatea Alba Iulia se descoperea întâmplător ceea ce avea să fie ruinele celei mai vechi biserici răsăritene de la nord de Dunăre.
Descoperirea, senzaţională din punct de vedere istoric, a fost exploatată doar din punct de vedere ştiinţific. Ruinele spectaculoase au fost acoperite cu pământ, iar terenul a revenit la starea iniţială.
Ruinele au fost găsite în timpul lucrărilor de modernizare şi restaurare din interiorul Cetăţii, pe un teren din apropierea Catedralei şi Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Multe voci au spus atunci că restaurarea ”in-situ” a ruinelor vechi de aproape 1000 de ani ar fi reprezentat o soluţie mult mai avantajoasă pentru Alba Iulia, dar, în final, acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Zidul bisericii (absida) a fost descoperit întâmplător în luna aprilie 2011, când s-au efectuat săpături pentru înlocuirea conductei de apă potabilă. Săpăturile au fost reluate ulterior şi au scos la iveală ruinele bisericii, de tradiţie bizantină.
”Săpăturile din anul 2011 de la Alba Iulia au scos la iveală ruina unei biserici cu plan în cruce înscrisă, de tradiţie bizantină, care a funcţionat în intervalul dintre mijlocul sec. X şi mijlocul sec. XI.
Această datare destul de exactă, foarte rară în arheologie, se datorează unui context arheologic cu numeroşi indicatori, dar totodată îşi găseşte locul în evoluţia istorică a sitului, în particular, şi în evoluţia istorică a sudului Transilvaniei, în general.
Fără îndoială, ne aflăm în faţa celei mai vechi biserici de influenţă bizantină de la nordul Dunării, şi chiar raportat la teritoriul propriu-zis imperial aceasta este una dintre foarte puţinele biserici datate din context în sec. X.
Din acest motiv poate fi un reper important nu doar în cercetarea istoriei Transilvaniei şi a Ungariei, ci şi în studierea influenţelor arhitecturii bizantine.
Descoperirea de la Alba Iulia din anul 2011 confirmă importanţa acestei localităţi (probabil nucleu al unei formaţiuni politice locale), nu doar pentru autohtoni, ci şi pentru marile puteri care îşi disputau în epocă controlul regiunii: Ţaratul bulgar (aşezare şi necropolă din secolele IX-X), Imperiul bizantin (construirea bisericii, misiunea de creştinare şi de instituţionalizare) şi statul maghiar al regelui Ştefan (cucerirea centrului de putere, transferarea aici a sediului Episcopiei de rit roman a Transilvaniei) Controlul politic, militar şi religios asupra Albei Iulia trebuie să fi asigurat dominarea unui teritoriu important pe Valea Mureşului. (…)
Proporţiile monumentale ale clădirii ne permit să credem că era destinată unei comunităţi creştine importante din punct de vedere numeric, în care trebuie să vedem populaţia locală creştină, dar şi o populaţie maghiară aflată în diferite etape pe traseul dobândirii credinţei în Hristos.(…)
Cu adevărat importantă este certitudinea, dată de această descoperire, că Biserica bizantină era prezentă în secolele X-XI pe teritoriul Transilvaniei, încercând să menţină în sfera sa de influenţă o regiune vizată de cuceritorii maghiari”, susţine arheologul Daniela Marcu Istrate în lucrarea ”Biserica din secolele X-XI, de influenţă bizantină, de la Alba Iulia”.
