Pregătirea lui în matematică, fizică și astronomie l-a făcut în mod natural interesat de avântul pe care îl luau experimentele aviatice, prin pionierii domeniului, atât în Franța, în perioada studiilor, cât și în România, unde l-a protejat și încurajat pe tânărul Aurel Vlaicu.
Curiozitatea sa naturală asupra fenomenelor fizice, dar și unele accidente de aeroplan care avuseseră loc, îl determină să facă niște observații în timpul unui experiment cu un zmeu, ale cărui concluzii le comunică inginerului francez Gustave Eiffel, sperând ca din aceste experimente aparent benigne să se tragă concluzii pentru înțelegerea legilor aerodinamicii astfel încât să se evite accidente cu aeroplane și victime. Întâmplarea face că Spiru Haret a încetat din viață, în mod neașteptat, la mai puțin de o lună de la primirea răspunsului lui Gustave Eiffel.
Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București) a fost prin formație matematician și prin vocație un pedagog și reformator al învățământului românesc, ministru al educației în trei mandate (31 martie 1897-11 aprilie 1899, 14 februarie 1901-22 decembrie 1904, 12 martie 1907-29 decembrie 1910), mentor al învățătorimii române, membru al Academiei Române.
Cooptat devreme ca inspector, membru în Consiliul Permanent al Instrucțiunii Publice, apoi secretar general al ministerului și de trei ori ministru, Spiru Haret a contribuit la reforma învățământului. Statisticile sunt relevante: între 1897 – 1910 s-au ridicat în toată țara 2.343 de școli, dintre care 1.980 cât timp Haret a fost ministru.
Nu și-a arogat singur meritele reformei, deși în conștiința publică numele reformei învățământului a fost asociat numelui său, ci a contribuit și aplicat măsuri propuse anterior și de P.S. Aurelian, Dr. C. Istrati, P. Poni, D.A. Sturdza, A.D. Xenopol. Reforma învăţământului secundar şi superior (1898) consta în înființarea secţiunilor clasică, modernă şi reală ale claselor V-VIII. A instituit certificatul de absolvire (bacalaureatul) şi a încurajat perfecționarea învățătorilor și profesorilor. A propus o lege a învăţământului profesional, cu şcoli de artă şi meşteşuguri, licee militare, seminare teologice și a reorganizat şcolile normale, pentru pregătirea institutorilor.
