În 14 februarie 1821 a decedat la Budapesta Petru Maior, unul dintre corifeii Școlii Ardelene. A fost înmormîntat în biserca romano-catolică din Tabán, dar cu timpul, mormântul a dispărut.
Numit cenzor şi corector al cărţilor româneşti, Petru Maior îşi începe activitatea la Tipografia din Buda în 9 martie 1809. Din acest moment pînă la sfîrşitul vieţii se va dedica editării cărţilor în limba română. Autor prolific, el va începe să-şi tipărească propria operă, beneficiind de acumulările consistente pe care le-a realizat în activitatea sacerdotală.
Maior n-a vrut să fie un simplu funcţionar la Tipografia Universităţii din Buda ci, cum precizase în memoriul de activitate, înaintat în scopul obţinerii postului, în afara revizuirii cărţilor scrise în limba română „el însuşi vrea să scrie cărţi în limba română” şi doreşte să le publice la Tipografia Universităţii, „sporindu-i în felul acesta renumele”. Îşi va tipări în 11 ani, 12 lucrări în 13 volume, va înregistra cu ele o culme a creaţiei luminismului românesc şi va crea o platformă de difuzare a ideilor Şcolii Ardelene în spaţiul naţional.
Ultimii ani ai vieţii scriitorului se leagă de redactarea vestitutului Dicţionar de la Buda, cu litere latine, operă la care a contribuit cu o mare parte a materialului. Sfîrşitul l-a surprins la 14 februarie 1821, înainte ca dicţionarul să fie tipărit.
Două dintre cele trei mari personalităţi ale Şcolii Ardelene, Samuil Micu-Clain şi Petru Maior, colaboratori români ai Tipografiei Universitare din Buda, îşi dorm somnul de veci în Biserica Romano-Catolică din Tabán (Budapesta). Cu timpul, mormintele lor au dispărut, la fel ca şi vechiul cartier Tabán.
Istoricul arădean Glück Jenő, în decursul cercetărilor făcute în 1991, a găsit în arhivele Bisericii Romano-Catolice din Tabán, la pagina 701 a volumului al IV-lea al Registrului parohial, o adnotare privind înmormîntarea lui Samuil Micu-Clain, la data de 15 mai 1806 de către episcopul Martin Görgey Marin. Rămăşiţele lui pămînteşti se odihnesc în cripta din biserică. Despre ceremonia de înmormîntare a lui Petru Maior, care a avut loc pe data de 16 februarie 1821, în prezenţa episcopului-vicar Sztojkovics, găsim însemnări la pagina 110 a celui de-al V-lea volum din Registrul de decese. Nu se cunoaşte locul exact unde se află mormîntul lui, dar se ştie că cimitirul din Tabán se afla pe vremuri lângă biserică.
