În galeria domnitorilor români există un voievod mai puţin cunoscut: Laic Vodă. Numele său este purtat de o stradă din Constanţa, fără ca lumea să ştie exact cine este acest conducător. Titulatura sa oficială i-ar lămuri pe trecători, însă, că el a avut un rol important în viaţa lor.
Laic Vodă este numele sub care mai este cunoscut voievodul Vlaicu (Vladislav I), eroul descris într-o capodoperă a literaturii române, „Vlaicu Vodă“, drama istorică scrisă de Alexandru Davila (1862-1929), fiul doctorului Carol Davila.
Această operă a fost studiată de generaţii în şcolile româneşti, fiind, nu o dată, subiect de examen la admiterea în liceu – primul examen şcolar important al vieţii.
Conducător al Ţării Româneşti, Vlaicu (Laic) Vodă şi-a început domnia la 16 noiembrie 1364 şi a rămas pe tron până în anul 1377. Vladislav a fost nepotul lui Basarab I şi fiul domnitorului Nicolae Alexandru, fiind încoronat în ziua morţii tatălui său.
Există controverse privind identitatea mamei lui – fie Maria, fie Klára Dobokay, urmaşa unei familii de nobili maghiari. A avut mai mulţi fraţi şi surori, printre care se numără voievodul Radu I (care i-a urmat la tron), tatăl lui Mircea cel Bătrân.
A fost căsătorit cu Kera-Ana (Cherana) şi a avut-o ca fiică pe Slava. De familia sa este legată cea mai veche ctitorie voievodală din Ţara Românească: Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş.
Reşedinţă voievodală în secolul al XIII-lea, lăcaşul de cult a fost început de Basarab I (1310-1352), continuat de Nicolae Alexandru (1352-1364) şi terminat de Vlaicu Vodă (1364-1377). Monument UNESCO, biserica este un edificiu în cruce greacă înscrisă, de tip complex, fiind unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii româneşti medievale. Picturile sale murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate în anii 1364-1369.
