
Un prim proiect de modernizare a portului din Constanța fusese făcut încă în anul 1881, de inginerul Charles Hartley, urmat apoi de cel conceput între anii 1891-1894, de inginerul I. B. Cantacuzino, cu ajutorul inspectorului Gerard, fost director al portului Marsilia. Planurile au fost realizate apoi de ing. George Duca, ajutat dupa cum spunea Anghel Saligny, „numai de ingineri români, mai toţi ieşiţi din şcoala noastră de poduri şi şosele”, până la moartea sa, iar din 1899 conducerea lucrărilor a fost preluată de inginerul Anghel Saligny.
Renunţând la antrepriza A. Hallier, datorită intârzierilor mari în executarea lucrărilor contractate, guvernul român a decis realizarea construcţiei portului în regie proprie. Până în anul 1909 s-au executat lucrările prevăzute în planul modificat de A. Saligny, astfel că portul dispunea de un bazin special pentru vasele petroliere, prevăzut cu instalaţiile necesare operării vaselor, magaziile de silozuri, la care s-au folosit elemente prefabricate, uzina electrică ce furniza curent pentru instalaţiile mecanice de la silozuri dar şi pentru locomotivele folosite tot acolo.
Portul dispunea de diguri mari şi cheiuri pentru acostarea navelor, precum şi de faruri ce călauzeau vasele la intrarea în bazinul portuar. Încheierea acestei faze de construcţie a portului modern Constanţa, asigura condiţiile de operare normale pentru vasele ce atingeau, în număr din ce în ce mai mare, acest port. Importanţa portului Constanţa pentru economia României de atunci, reiese şi din fastul deosebit al ceremoniilor organizate la inaugurarea sa, acum mai bine de o sută de ani.
Presa vremii a relatat cu lux de amănunte ceremoniile efectuate în oraş şi în port cu ocazia inaugurării portului Constanţa, aşa că vom cita în continuare din ziarul „Conservatorul Constanţei”, pentru a avea imaginea cât mai apropiată a acelor zile de 26 şi 27 septembrie 1909. Familia regală a sosit cu trenul la Constanţa, venind de la Sinaia, în ziua de 26 septembrie, la orele 5 după-amiaza, fiind întâmpinată cu salve de tunuri şi urale, în sunetele clopotelor de la bisericile din oraş. „Pe peronul gării, frumos pavoazate, se aflau: d-l ministru Djuvara – ceilalţi membrii ai guvernului venind odată cu Suveranii în trenul regal, Saligny cu corpul inginerilor, comisia dunareană, ofiterii superiori în frunte cu generalii Culcer, Boerescu şi contraamiralul Eustaţiu, corpul consular, magistraţii, consiliul judeţean, clerul, camera de comerţ, corpul medical, avocaţii consiliului comunal local şi celui din Tulcea, consiliul judeţean din Tulcea, preşedinţii comunităţilor străine din Constanţa şi fruntaşii comerţului. Afară erau aşezaţi elevii şi elevele şcolilor române şi străine de aici şi un public numeros. La scoborârea din tren Suveranul a trecut în revistă garda de onoare după care domnul Boteanu, primarul oraşului, i-a prezentat tradiţionala pâine şi sare, urându-i bună venire.”