La balurile societății studențești „Petru Maior” din Budapesta s-au jucat dansurile românești ardeleana, bătuta și călușerul.
Un lucru caracteristic, deloc exagerat dacă îi spunem că a fost o tradiţie ca la concerte, serate, sau maialuri, studenţii români din Budapesta jucau totdeauna Bătuta şi Căluşerul.
Jocul căluşarilor constituie un dans ritual străvechi. La Rusalii se cheamă în ajutor forţele naturii, pentru ca recolta să fie mai bogată, superstiţie care există la toate popoarele sud-orientale. Căluşerul reprezintă unul dintre cele mai vechi jocuri dramatice româneşti. Îl pomeneşte Dimitrie Cantemir, iar poetul maghiar Balassi Bálint, care a petrecut multă vreme în Transilvania a asistat în 1572 la executarea acestui joc cu prilejul încoronării lui Rudolf al II-lea al Ungariei. Dansul este executat numai de bărbaţi. Principalele personaje sînt vătaful, înarmat cu o sabie de lemn, stegarul, primul călucean, care poartă capul de cal, şi mutul, personajul comic al grupului, care are, de obicei, un bici. Căluşerul se joacă, de cele mai multe ori, cu jocul „Bătuta” al cărui nume este dat de „bătutul picioarelor şi al pălmilor”, un joc săltăreţ şi vioi, executat în cerc, în exclusivitate de feciori.
