Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza rămâne indisolubil legată de istoricul eveniment de la 1859, precum și de declanșarea amplului și anevoiosului proces de reformare a întregii societăți românești (secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, cea electorală, reformarea armatei și justiției, adoptarea unui nou cod penal și civil, legea instrucțiunii publice, înființarea celor două universități de la Iași și București, reforma fiscală, unificarea serviciului vamal etc).
Principele Alexandru Ioan Cuza a fost preocupat, încă din primul an al domniei, de inițierea unui sistem de decorații militare și civile (ordine și medalii), însă statutul de vasalitate al Principatelor Române faţă de Imperiul Otoman interzicea acestora dreptul de a emite monedă proprie şi de a institui decoraţii, astfel că acest demers nu s-a putut concretiza în acei ani.
Pentru atingerea obiectivelor sale de recunoaştere a Unirii depline a Principatelor şi de obţinere a independenţei, era important ca noul și tânărul stat să-şi exercite și dreptul de a emite și de a conferi decoraţii, acestea fiind prerogative ale suveranității.
În cei șapte ani de domnie, din iniţiativa domnitorului și a colaboratorilor săi, s-au bătut patru medalii și un ordin național, Ordinul „Unirii”, având drept model ordinul francez „Legiunea de Onoare”.
#1 Prima distincție emisă a fost medalia comemorativă „PRO VIRTUTE MILITARI”, prima medalie românească cu caracter militar. Ea a fost instituită prin Decret domnesc la 21 mai 1860, pentru a recompensa militarii participanţi la lupta din Dealul Spirii din 1848, şi a fost cunoscută şi sub numele de „Medalia pompierilor”.
#2 Cea de-a doua medalie, a fost instituită în anul 1864 pentru a-i recompensa pe cei care au contribuit la salvarea populaţiei bucureştene în timpul inundaţiilor din acel an, civili și polițiști, și avea deviza „DEVOTAMENTU ŞI CURAGIU”.
#3 Cea de-a treia, numită „VIRTUTE MILITARĂ”, a fost instituită de Alexandru Ioan Cuza tot în anul 1864 pentru a fi acordată militarilor participanţi la limitarea efectelor inundaţiilor, având aceleaşi dimensiuni şi fiind confecţionată din acelaşi metal cu medalia „Devotament şi Curaj”.
#4 Cea de-a patra medalie, şi cea mai puţin cunoscută, este aşa-numita „Cruce de fier”, foarte asemănătoare viitoarei medalii comemorative crucea „Trecerii Dunării” din anul 1878 și cu medalia comemorativă emisă tot sub formă de cruce, cea instituită de Statul Român în anul 1918, după încheierea Primului Război Mondial.
Prima mențiune despre o decorație românească cu această denumire datează din anul 1940, în articolul doamnei Natalia Th. Marinescu, asistent tehnic la Muzeul Militar Național, intitulat „Câteva decorațiuni rare la Muzeul Militar Național (decorațiunile create de domnitorul Alexandru Ioan I Cuza)”, publicat în Buletinul instituției mai sus-amintite nr. 5-6/1938-1940, articol în care se specifica faptul că scopul creerii acesteia nu se cunoaște, dar și faptul că în țară nu se mai găsește nici un exemplar.
Piesa este sub formă de cruce de tip bizantin, cu brațele egale, treflate la capete, fiecare braț terminându-se cu un bumb; marginile medaliei sunt foarte ușor supraînălțate, formându-se, astfel, o bordură de culoarea oțelului, care se regăsește și la medalioanele centrale avers/revers; interiorul brațelor crucii este brunat, hașurat negru, cu braţele de 4,60 cm. și o greutate de 5,81 g.; pe avers, în medalionul central, este reprezentată o cruce pravoslavnică, crucea slavonă folosită în timpul lui Ștefan cel Mare, iar pe revers are cifra domnitorului Alexandru Ioan I, un „A”, majusculă de mână, stilizată, cu prelungiri ale brațelor în formă de cârcei de viță-de-vie, între brațele literei fiind ștanțată cifra romană „I”, întreaga monogramă fiind surmontată de o coroană princiară; de capătul brațului superior este fixat un anou mobil de care se atașa panglica, despre care nu avem informații în cazul acestei decorații.
Dacă toate aceste elemente converg către perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, rămâne întrebarea referitoare la scopul creerii acesteia, întrebare la care specialiștii instituției noastre, prof.dr. Corneliu Andonie și prof. muzeograf Luminița Iordache în articolul „Imagini necunoscute ale unor decorații românești (mai puțin) cunoscute” publicat în Buletinul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, nr. 7-8/2010 au avansat ipoteza instituirii acestei distincții încă din anul 1859 când se marca aniversarea a 500 de ani de la înființarea (1359) la Curtea de Argeș a Mitropoliei Ungro-Vlahiei de către domnitorul Nicolae Alexandru.
Astfel, se presupune că ea ar fi fost destinată recompensării clerului şi faptelor relative la credinţă şi, poate, la devotament, decorația în sine putând fi considerată un proiect.
Sursă: Muzeograf Luminița-Nicoleta Iordache, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”
