Judecând după cărțile de bucate interbelice, omletele dulci par să fi fost deserturi foarte des întâlnite pe mesele românilor. Le găsim în diverse variante, în cărțile de bucate semnate de Sanda Marin, Constantin Bacalbașa sau în cartea “Călăuza vestalei moderne”. Vă invităm și pe voi să vă satisfaceți această curiozitate urmând rețeta de mai jos (rezultă circa 1-2 porții).
2 gălbenuşuri
2 albuşuri
20 g zahăr pudră
sare
vanilie
coajă de lămâie/portocală
rom
fructe de sezon
Opţional – “făină de gluten”, adică făină “cât se poate cuprinde cu trei degete”
Următorii pași descriu cum să pregătiți rețeta: Începeți cu bătutul albușurilor până devin spumoase, adăugând zahăr pudră. Într-un bol separat, amestecați gălbenușurile cu sarea și aromele. Ulterior, combinați ambele preparate.
Încălziți o tigaie cu o cantitate mică de unt și o lingură de ulei vegetal. Adăugați amestecul de ouă și lăsați-l la foc mediu până când începe să se desprindă ușor de tigaie. Ideal ar fi să dispuneți de o altă tigaie de dimensiuni similare, unsă și încălzită, pentru a răsturna omleta și a o coace și pe partea opusă. Aveți grijă să nu o ardeți sau să o rumeniți prea mult, deoarece va dobândi un gust asemănător cu omleta sărată.
Când omleta este gata, mutați-o pe o farfurie, adăugați rom și flambați. Acesta este momentul impresionant al rețetei, de aceea vă recomandăm să aprindeți flacăra chiar în momentul în care sunteți pregătiți să serviți desertul, astfel încât toată lumea să se poată bucura de acest spectacol (fiți responsabili atunci când manipulați focul).
Pentru a decora omleta, puteți adăuga fructe proaspete, gem, sau o puteți însoți cu felii de măr prăjite în unt și zahăr.
Bacalbașa oferă de asemenea o variantă a omletei în care se adaugă înghețată în centrul ei, se îndoaie în două și se lasă să se coacă pentru încă 1-2 minute, după care se continuă cu procesul de flambare.
